Asa cum spunea si Mircea Eliade, cu totii purtam în noi nostalgia paradisului pierdut si aspiram inconstient sau nu, spre starea perfecta si beatifica din care am descins. Cu totii suntem în esenta buni si rai, îngeri si demoni iar pentru a ajunge la un compromis, la o armonie, trebuie echilibrata balanta celor doua simboluri, pentru a trece dincolo de ele. Chiar daca suntem inconstienti, tindem sa urmam foarte lent un curs al propriei evolutii spirituale, un drum al procesului de individuatie, un drum presarat cu fantasme, peripetii, actiuni, harti, simboluri ce compun acea lume foarte reala a inconstientului colectiv. Toate actiunile cu care ne confruntam în lumea fizica îsi au scenariul si regia în propriul univers launtric al inconstientului nostru. Este cert faptul ca ne manifestam în exterior în functie de parametrii interiori, fixati pe scara evolutiei noastre spirituale. Fondul arhetipal din inconstientul colectiv este foarte vast si contine simbolurile care se regasesc în toate religiile, având acelasi înteles (de exemplu: porumbel alb, graalul, focul, smochinul, gradina paradisului, îngerii, lumina, astrele, pajura, mielul, balaurul, norii, cerul, scara, crucea). La toate popoarele stavechi zodiacul si interpretarea lui, numerologia etc. urmau aceleasi principii desemnând aceleasi interpretari desi în aparenta nu se intersectau. De exemplu, astrologia chineza, babiloniana, evreiasca, indiana, egipteana etc. se bazau pe aceleasi interpretari ale astrelor desi aparent nu exista nici o legatura între stiinta acestor popoare.
Ateul îsi demasca latura lui religioasa ascunsa tocmai negându-l pe Dumnezeu. Aceasta negare insistenta denota frica, ateul vrând sa înabuse propria sa latura religioasa, lupta cu ea. Daca aceasta latura ascunsa nu ar exista, ateul ar ramâne pur si simplu indiferent.
Structura perceptiei umane este de asa natura încât cu cât mai limitata este atentia si capacitatea de constientizare, cu atât mai mare este probabilitatea inexactitatii si a erorii în perceptie, de aici aparând multe dintre actiunile noastre adecvate si autodistructive. Întelegerea adevarurilor nevazute , solicita o cantitate mult mai mare de energie decât perceptia noastra cotidiana. Unul dintre scopurile cele mai demne de eforturile constiente ale visatorului este constientizarea continuitatii si a inseparabilitatii vietii cotidiene de a celei din vis. Adica, realizarea integritatii perceptiei. Cât despre simptomele autenticitatii viselor, mai clar definite si mai bine conturate putem vorbi doar dupa realizarea trecerii de la visele obisnuite care nu au în acest sens nici o valoare la visele constiente, în care fiinta devine cu adevarat constienta de sine. Aceasta se poate realiza relativ usor, prin fixarea atentiei asupra viselor care contin într-adevar o anumita putere spirituala. Stadiul evolutiei spirituale este anticipat de vise cu cataclisme naturale, explozii nucleare, razboaie, vise despre sfârsitul lumii sau, folosind terminologia unui psihiatru american, cercetator al viselor de acest gen, ele sunt "vise nucleare". Ele sugereaza faptul ca personalitatea fiintei umane se afla în pragul celor mai profunde transformari din viata sa, în pragul transformarii interioare, al razboiului psihologic interior, echivalat chiar cu o noua renastere. În cazul derularii favorabile a proceselor interioare, dupa o anumita perioada, fiinta se transforma în totalitate, renascând practic mai evoluat cu o noua ordine interioara. Pâna si obisnuintele, modalitatile de comportament cele mai intime.
Felul de a vedea lucrurile trebuie sa fie mult mai larg si mai îngaduitor. Cu cât avem o viziune mai deschisa, cu atât limitarile noastre psiho-fizice tind sa dispara. Un moralist, nu face altceva decât sa suprime. El va cauta sa înlocuiasca mitul cu o explicatie savanta. Pentru un psiholog, ondinele, sirenele, sunt un produs al slabiciunii morale. Într-adevar nu putem exclude aceasta afirmatie, doar ca ea nu epuizeaza întregul adevar, caci astfel de fiinte au populat relieful naturii umane atunci când constiinta nascânda era dependenta de natura, spiritele padurii, câmpului si apelor, au aparut cu mult înaintea constiintei morale. Aceste fiinte erau de temut, fiind înconjurate de o aureola supranaturala. Morala în sine, a aparut în perceptele marilor religii, dar nu ca ceea ce a devenit ea astazi. Astazi ea, îngradeste spiritul, limiteaza fiinsa umana impunându-i o multime de automatisme, reflexe si prejudecati, astfel ca personalitatea noastra reala este înlocuita de masti impuse de societate iar originalitatea si-o regasesc foarte putini. În vechime, poetii erau cei care atingeau extazul mistic sau care patrundeau adânc în esenta lucrurilor sau sentimentelor, experimentându-le totodata. Astazi este de ajuns ca sa fi doar original. Morala marilor religii însa nu era o morala, ci doar metode prin care se atingea starea de puritate, de desavârsire prin care te debarasai de vicii sau calitati negative, malefice, ca de exemplu "sa nu ucizi", "sa nu furi", "sa nu preacurvesti" etc. În schimb morala, astazi, te încarca si îti impune sa te comporti în cele mai ciudate feluri departându-te de reala ta personalitate.
De aceea visul te ajuta sa te cunosti asa cum esti în propria ta realitate. Poate ca în realitate nu ai furat niciodata, dar daca în visul tau furi, ai asta în subconstient. Undeva acolo, un hot asteapta sa iasa la suprafata. Acolo trebuie intervenit. Sau poate ca nu te-ai certat în viata ta, dar în visele tale te bati cu seful tau, prietenii sau familia. Aceasta arata ca violenta exista în tine desi tu nu o manifesti la suprafata si ea numai acolo poate sa-si spuna cuvântul, deoarece este reprimata.
Cuvântul "a reprima" putem sa-l înlocuim cu "a ascunde" si este subordonat unei temeri, unei frici, ca am comite ceva ilegal, am comite o infractiune. De aceea trebuie sa constientizam impulsurile noastre si comportamentul nostru pentru a ne putea transforma sublimând, transformând si nu refulând, dar pentru aceasta trebuie "recunoscuta vina", sa fim sinceri cu noi. Visele ne avertizeaza si ne ajuta întocmai în conformitate cu spiritul, cu evolutia noastra spirituala, cu legile universale, divine. Niciodata un vis nu o sa ne previna asupra unei actiuni bune, ci din contra. Sau, nu vom avea cosmaruri visând ca ajutam pe cineva, ci chiar o senzatie de împlinire, ca suntem multumiti de noi însine. Visul ne spune unde ne aflam, aratându-ne treapta pe care ne aflam si ne spune ce sa facem ca sa o luam întotdeauna în sus, spre perfectiune, caci în vis putem fi contactati de fiinte angelice întelepti învesmântati în alb, cu plete albe sau blonde care sa ne avertizeze, sa ne îndrume sau sa ne initieze. Ei sunt maestrii albi. Nu trebuie de asemenea sa ne limitam la aspectul de interpretare al viselor ca fiind niste manifestari ale problemelor ascunse în subconstient, abordându-le într-o maniera reductionista, sau sa consideram, cum fac unele scoli postfreudiene, ca visam doar în cazul în care subconstientul este afectat, sa nu ignoram realitatea magica a viselor ca fiind o deplasare a spiritului uman în alte lumi sau dimensiuni tainice, paralele si influentarea inconstienta sau voluntara a realitatilor de catre visator. De multe ori o interpretare favorabila unui interes pur materialist poate însemna totodata o cadere spirituala. Adevaratii interpreti pot sesiza, deosebi si totodata integra în interpretare ambele fete ale visului: material si spiritual, desi oamenii se intereseaza în special de averi sau interese personale, pur materialiste. De pilda, într-un exemplu de interpretari simbolice care contin diferite motive de vis, derivate din ritualuri egiptene si integrate în mitologia universala: "daca individul se viseaza cu gura plina de pamânt, este un semn bun: înseamna ca manânca bunurile concetatenilor sai". Desi interpretarea materialista este favorizata, totusi belsugul gurii pline cu pamânt arata o lacomie fata de bunuri, ce serveste simturilor instinctuale; "pamânt" - atasament fata de planul fizic, din care fiinta se hraneste.