O prima faza în care fiinta ur-mareste în mod constient si liber imaginile unui vis si care se poate produce în timpul atipirii usoa-re este ceea ce în psi-hologie se numeste reverie hipnagogica si e ilustrata ca un fel de "gândire" care nu mai este dirijata de catre atentie, ci este subordonata unor factori subiectivi si afectivi. Aceasta gândire, descriu pshiologii, se detaseaza în mod progresiv de realitate si îmbraca un caracter fascinant în cursul unei obnubilari progresive a constiintei, care devine captiva. Reveriile hipnagogice au fost considerate drept viziuni ale somnului astfel, reveria era socotita drept o copie a realitatii interioare. Reveria este o perioada în alt timp si alt spatiu perceput în care constiinta ramâne treaza, iar spiritul cutreiera tinuturile propriei noastre lumi interioare. În starea de reverie, timpul se succede dupa alti parametrii, acesta de obicei dilatându-se. Dupa o asemenea stare de reverie petrecuta într-un anumit interval de timp, senzatia noastra vizavi de acest interval va fi cu totul alta, vom avea impresia ca au trecut câteva minute când în realitate s-a scurs o ora. Între vis si reverie exista desigur o strânsa legatura, dar spre deosebire de vis, în reverie spiritul cutreiera, sare de la o imagine la alta, de la un gen de fenomene si obiecte la altele, fara a avea o continuitate relativa proprie visului clasic si nu gasim referinte la evenimentele din ziua respectiva, ceea ce arata ca reveria nu face parte din actual, nu este o activitate a mintii în care aceasta înregistreaza si selecteaza, ci dimpotriva este o evadare, o încetare a fluxurilor motorii, o mica pauza, o cadere dincolo de vise în imagini si stari improprii fiintei.
În momentele de reverie, se manifesta cel mai ades clarauditia (clarviziunea, telepatia sau pre-viziunea). De asemenea în reverie cel în cauza nu este implicat în aceasta, ci doar asista detasat având starea de martor. Nu este ca cea din vis în care cel ce doarme este implicat, este prezent el însusi în derularea evenimentelor. Anumiti hipnologi, precum Oswald, denumeste aceste imagini microvisuri. În starea de reverie o encefalograma arata ca individul examinat trece prin momente de somn superficial. Jean Paul Sartre a aratat ca aceste imagini din reverie sunt realmente fenomene de constiinta fascinanta, de constiinta captiva în care constiinta este captivata de ea însasi sau sa se lase fascinata de câmpul fosfenelor. "Astfel, punctele stralucitoare devin stele, stelele linii, liniile devin forme, apoi dintr-o data apare imaginea hipnagogica". Reveriei îi corespund ca vibratie undele cerebrale de tip theta care predomina în timpul somnului cu vise, iar momentele de reverie însotesc acest tip de unde ce sunt proprii de asemenea meditatiei profrunde. Desi unii cercetatori afirma ca la origiea fosfenelor si a imaginilor hipnagogice se afla retina aceasta teorie este absurda pentru ca s-a constatat ca si bolnavii atinsi de leziuni ale cailor optice pot sa-si conserve imaginile hipnagogice. În traditia ezoterica fosfenele deschid portile anumitor palnuri astrale. Deja-vu-ul de asemenea este în strânsa relatie cu reveria. Trebuie sa ne intereseze în mod deosebit aceste reverii deoarece ele pot sa contina ceea ce misticii denumesc viziuni.
Amero-indienii mergeau în pelerinaj la Marele Lac asteptând zile, uneori chiar ani, o viziune de la mare spirit si pe care preotul sau vrajitorul o interpreta spunându-i care este misiunea lui în aceasta lume sau alte realitati mitico-spirituale. Acea vizune putea sa contina negresit raspunsul totodata la framântari, întrebari profunde de ordin metafizic cu care cel în cauza se confrunta.
Initiatii sau yoginii în timpul meditatiilor sunt cuprinsi de asemenea stari de reverie în care au viziunea maestrului care-i cheama la el ( desi acesta este la o distanta de zeci de kilometrii ), viziunea mortii unor apropiati sau alte viziuni, dar exemple din acestea sunt sute în literatura de specialitate.