Visele care îsi au originea în fluctuatiile mentale, impulsuri sau substratul subconstientului personal unde s-au depus fenomene psihice ce au fost cândva în câmpul constiintei, nu sunt vise reale. Sunt doar niste semnale sau forme de comunicare ale straturilor noastre psihomentale, un cod însotit si explicat prin imagini. Adevaratele vise însa vin de altundeva, dintr-o sursa, din tot ce a înregistrat universul de la creatia si pâna la disolutia lui. Vin din akasa, eterul sau vidul creator. Ele vin dintr-un fond arhetipal colectiv accesibil si comun tuturora (chiar si animalelor - Pavlov). Dar ce este un arhetip? - este un concept care desemneaza imaginea primara sau reala, forma de început pentru o descriere ulterioara. Este ceea ce face si visul.
Visul implica ideea de straoriginalitate fundamentala a unui tipar dat. Acest înteles a fost consacrat în cadrul "psihologiei fundamentale" a lui C. G. Jung. Întelegându-se de fapt o însusire colectiva a unei multimi de fapte, atribut care se întemeiaza pe existenta unui subconstient colectiv. Acest subconstient colectiv este constituit prin încorporarea unor nenumarate experiente interioare si exterioare ale umanitatii, în desfasurarile istorice ale lumii.
Luminile fantastice, tarâmurile mitice nu sunt altundeva decât în universul nostru interior. Noi suntem poarta spre celelalte dimensiuni sau planuri paralele si depinde de noi în cea mai mare masura cu care din ele ne sincronizam. Subconstientul individual este legat la cel colectiv si poate prelua orice informatie de acolo folosind simboluri sau arhetipuri comune tuturor. Decorporalizarea sau calatoria astrala este o practica care abunda în cele mai vechi texte antice. Pitagora, Aristeas, Abaris, Empedocle etc, au fost putini dintre maestrii acestei practici de calatorie în astral, iar scriitorul latin Dio Casius consemneaza nenumarate asemenea cazuri în istorie. Practica presupunea desprinderea spiritului de trup si migrarea acestuia în alte lumi sau chiar în trecutul sau viitorul planului fizic. Asa ca respectivii se izolau într-o pestera unde sa nu fie deranjati si fie ca îsi preparau o potiune halucinogena (ca si samanii) fie la vointa, intrau în transa extatica transcedentala explorând tarâmurile necunoscute ale incon-stientului colectiv de unde apoi se întorceau cu informatii deosebite sau profetii. Asa a vazut Pitagora sistemul solar, planetar si chiar galactic, asa auzea el muzica sferelor si multe altele din bogata lui bibliografie. Abaris si Aristeas vedeau evenimente ce se petreceau simultan în alte parti ale tarii sau lumii consemnate mai apoi cu martori. Samanii se mai ocupa intens de asemenea practici chiar si mai putin "ortodoxe", de exemplu, practica de a intra în infern. Aceste practici sunt însa bine controlate. Astfel, oamenii care au trait experienta mortii clinice pot relata câte ceva despre fascinanta lume de dincolo. Indienii Pawnee din America de Nord sau Navojo spuneau ca somnul este o initiere, o moarte, o poarta spre alta lume petrecând mult timp de exemplu la marginea unui lac, asteptând o viziune. Textele yoghine dau o excelenta si vasta descriere a fenomenului visului incluzând tehnici de iesire în astral, de visare constienta si chiar modificari ale visului la vointa.